august.

Reveria care ma cuprinde cand ii simt trupul balsamic, fervoarea, miscarile lascive sunt de nedescris. Trupul pe care il ador, ah…trupul acela peste care dragostea a trecut fara macar sa se opreasca o secunda…este doar al meu. Am investit in el fiecare gest de iubire pe care l-am avut de daruit, dar se pare ca nu e inca destul…

 Nu ma iubeste si nici nu m-a iubit vreodata. Vrea doar sa uite de ea si de viata ei murdara.

In patul ei imi inec noptile, viata si toate problemele. Trupul meu extatic o iubeste.

Desi stiu cat de vulgar este totul,  ea e singura care ma face fericit… chiar daca totul se rezuma la asta. Imi place sa o vad langa mine, sa ii simt parfumul si sa contemplu cum doarme fericita.

Relatia dintre noi a fost mereu atat de emfatica. Am fost asa de distanti…desi puteam fi totul unul pentru celalalt. Mi-ar fi placut sa fiu totul pentru ea. Sa fiu motivul zambetelor ei, sa ma trezesc simtindu-i mirosul de vanilie si  sa alerg spre bucatarie sa-i pregatesc ceaiul care i-ar fi dat puterea necesara sa infrunte lumea inca o zi.

 Voiam sa fiu tandru, sa o iubesc, dar ea cere doar atat. Sunt dependent de fiecare particica din ea, de trupul si de glasul ei, dar nu pot sa ii spun pentru ca atunci nu mi-ar mai oferi nimic…ar fugi din calea mea ca o caprioara speriata de o adiere de vant. Ar fugi atat de departe incat nu as mai putea vreodata macar sa ii vad mersul gratios sau ochii de care sunt indragostit.

Cand o aud cum povesteste de viata ei, de dezamagirile peste care a trebuit sa treaca, povestile de iubire in care a pus tot…atat de naiva, incep sa ma invinovatesc ca nu m-am nascut langa ea, sau macar ca nu am cunoscut-o la timp pentru a o feri de tot. Insa acum pare matura si arata ca stie ce vrea…ca si cum ar avea o lista. Imi plac hotararea si ambitia ei…din cauza acestei hotarari sunt eu aici, acum. Atat de aproape si totusi ma simt atat de departe… parca intre noi e un zid… atunci cand ma priveste, cand imi dezmiarda intreg corpul, cand ma saruta, cand e toata a mea sunt cel mai fericit, dar imediat are grija sa imi spuna ca trebuie sa plec, ca noaptea aproape a trecut si ca vrea sa se odihneasca. Nu pot sa inteleg de ce face asta, de ce se poarta asa cu mine, de ce e atat de distanta si ii e frica.  Sunt aici pentru ea si stie asta. Stie ca as face orice sa raman langa ea macar o noapte in plus.

Sa fie chiar atat de oarba ? Sa fie atat de aproape de dragostea pe care a cautat-o toata viata si sa nu o vada ?

Anunțuri

Bovary

Incerc sa fac ceva ca sa nu ma mai gandesc la viata mea in general, dar nu prea reusesc in seara asta. Sunt deprimata si nimic nu ma poate face sa imi schimb starea. Ma gandesc ca fiecare carte pe care am citit-o se termina cu o despartire, la fel ca fiecare relatie de care stiu. Mi se pare ca mint toti cei care spun ca au relatii perfecte. Mint sau doar incearca sa treaca peste toate problemele, de frica, doar pentru a trai cu impresia ca relatia lor e ideala.(„Toate familiile fericite sunt la fel, insa fiecare familie nefericita e nefericita in felul ei.”)

Si in plus simt nevoia sa plec undeva, sa fiu singura si sa pot sa fac doar ce vreau eu, fara sa ma intereseze de parerea celorlalti. Sa opresc timpul si sa ma bucur de cateva zile de singuratate deplina, intr-o lume necunoscuta in care sa nu fiu nevoita sa vorbesc cu cineva.  Sa raman doar eu cu gandurile mele de Madame Bovary, care spera la alta viata.

17,with love

Si iti scriu iar,ca in fiecare noapte de 17 decembrie,de cativa ani…. stii ca imi place sa scriu, nu? Sa iti scriu.
Stii deja toate planurile de viitor pe care mi le.am facut cu tine. Fiecare pas de acum pana peste cateva sute de ani. Fiecare zi, vacanta sau noapte de sambata. Nu ma voi plictisi niciodata sa iti spun toate dorintele mele care nu se vor implini. Imi place sa visez la casa aia frumoasa de vacanta din l.a., si la locurile noastre de munca din n.y. nathe. Alta casa de vacanta in franta:(. Vom avea toate astea, dar pana atunci vor mai trece multi ani. Sa ne concentram la noaptea asta. 17. 17 decembrie 2012.  Desi traim de mult timp intr-o lume diferita,lumea noastra in care orice e posibil, nu m-am saturat inca sa iti aud „te iubescurile”, sa am mereu corpul tau, mainile tale, sa iti aud vocea sau sa ma uit in ochii tai frumosi.  Nu as schimba nimic la tine si nu te-as inlocui vreodata. „Si oricat ei sunt de sus, ca tine nu-s, ca tine nu-s”. Ar putea vreodata vocea altcuiva sa imi provoace atat de multi fiori, atat de multa fericire sau suparare doar prin cateva cuvinte? Ar putea sa ma tina altcineva de mana asa cum o faci tu?nu, nu ar putea. Acum nu raspund inbrebarilor mele. Raspund intrebarilor celorlalti. Nu mi-am pus niciodata intrebarile astea pentru ca nu am nevoie. De ce ar conta daca exista chiar langa mine cineva mai bun atat timp cat sunt fericita? Ma trezesc in fiecare dimineata cautandu-te in pat, sperand la un „buna dimineata, te iubesc” si un zambet. Ma culc in fiecare seara gandindu-ma la tine. De 3 ani cu dorinte evoluand mereu, dar in toate cu tine in rolul principal.Te iubesc, mon petit. La fel de mult ca pe 17…2009:d

cineva a facut asta deja inaintea ta…

„prietenie, ura, nepasare”?

nu au fost niciodata toate trei. mai mult a fost nepasarea. nu imi pasa, pentru ca stiu la fel de bine ca tine ca atunci cand esti realist oricine se poate inlocui. faptul ca nu e usor de inlocuit cineva nu schimba prea mult situatia. se poate inlocui cu un oarecare efort.

nu vei ramane vesnic langa mine nici tu, nici ea, nici nimeni. de ce as face vreun fel de compromis, de ce as pierde macar putin din timpul meu insignifiant pentru o persoana pentru care nu insemn nimic? haha. nu stiu si nu voi sti niciodata. voi face la infinit aceleasi greseli fara sa imi para rau.

stii cum e, x? e ca si cum ti-ai face un iubit pentru o saptamana. asa esti si tu si asa vor fi restul pentru mine. daca iti place putin de el iti imaginezi cum va arata la batranete langa tine si ca sentimentele voastre nu se vor raci vreodata. sentimentele voastre care  aparent exista. dar te desparti de el dupa saptamana aia. iti pare rau? mie nu mi-ar parea. stiu foarte bine ca nu este un motiv pentru care as fi suparata sau vreun pic de regret ca numai esti in viata mea.

numai sunt atat de radicala sa spun ca nu ar fi trebuit sa fii vreodata, pentru ca nu toate prieteniile sunt vesnice, la fel ca iubirea. este perfecta, dar dupa un timp ai nevoie de altceva, te schimbi, si acea iubire nu ti se mai potriveste. important a fost ca in tot acest timp m-ai ascultat de fiecare data si ai incercat sa ma ajuti.

iti multumesc.

mare

o zi de vara atat de frumoasa! imi trezeste atatea dorinte… dar ma simt atat de limitata. vreau sa fiu pe plaja acum. sa fiu in costum de baie, intinsa pe plaja. sa bata vantul incet si sa simt ca e vara! sa nu am nicio grija. sa fiu doar eu cu tine;sa alergam, sa radem, sa ne aruncam in valurile marii. sa ne iubim. sa nu avem o camera in care sa dormim. marea sa fie tot ce avem nevoie. sa ne lase in fiecare noapte sa dormim cu ea. sa-i simtim briza, valurile cum ne mangaie. sa facem baie in ea noaptea… sa ploua si sa nu avem nicio grija. marea sa ne protejeze. sa ma invete sa inot, sa ma invete sa o iubesc mai mult… sa fim ca doua surori, sa fim nedespartite..macar vara.

sa adormim fericiti, foarte obositi, pe nisip, singuri si primul lucru pe care sa-l vedem cand ne trezim sa fie marea..marea unindu-se in departare cu soarele. am nevoie de asta. atata nevoie…si mi-e dor de tine, mare.

sa ma trezesc si sa te vad cum vii zambind cu o cana mare de cafea si ceva de mancare. sa ne bucuram din plin de vara asta minunata, a.

haide sa fugim la mare!

“ma tem ca nu am sa te mai vad uneori”

 

Mi-e dor de momentele in care ne iubeam pana la cer si inapoi. Mi-e dor de saruturile pline de timiditate, de emotie, de inocenta…mie dor de tine de atunci..si de sufletul meu de atunci.

Vreau sa te iubesc iar cum o faceam odata, zi si noapte sa ma gandesc  doar la tine cum ma tii in brate si ma iubesti. E greu…dar vreau sa ramai langa mine toata viata, orice s-ar intampla. Te voi iubi mereu, iti promit. Te voi iubi cu acelasi patos ca in prima zi,cu aceeasi fervoare si timiditate. Voi fi tot ce ai nevoie: sotia , mama, amanta si prietena ta. Vei fi cel mai fericit barbat, iti promit! Cer in schimb ceva… dragostea..dragostea ta. Sa  fii langa mine in fiecare dimineata de primavara si sa ma trezesti cu glasul tau… cu “te iubescurile” tale atat de frumoase…sa-mi spui cat de frumoasa ma consideri si sa ma acoperi de sarutari. In noptile de iarna sa ai grija de mine, sa ma invelesti si sa ma tii in brate ca sa nu imi fie frig. Sa fiu femeia vietii tale…

Mi s-a facut deja dor de tine. Vreau sa fii acum cu mine, in patul meu, sa ma tii in brate. Mainile tale ma protejeaza asa de bine… ma simt in siguranta cand sunt in bratele tale. Nu stiu de ce mi-ar fi teama, de ce am nevoie de protectie, dar tu faci asta foarte bine. Ascunde-ma de ochii lor, ai tuturor. Du-ma departe, intr-un loc unde sa fim singuri si sa putem sa ne ascultam inimile. Sa numai ascultam decat de noi…sa nu ne influenteze nimeni. Haide sa fugim! Doar asa putem scapa de platitudinea care ne inconjoara. Sa mergem departe, intr-un loc in care sa nu ne cunoasca nimeni si sa acordam importanta cuvenita dragostei noastre, sa o ridicam la rangul care i se cuvine.