august

Reverie care ma cuprindea cand ii simteam trupul balsamic, fervoarea, miscarile lascive erau de nedescris.

Trupul acela, ah…trupul acela peste care dragostea trecuse fara macar sa se opreasca o secunda…acum parca e obosit,intrat in surmenaj. Nu ma iubeste si nici nu m-a iubit vreodata. Face asta doar ca sa uite de ea si de viata ei murdara.

In patul acesta imi inec si eu noptile, multe nopti…anodine. Trupul meu extatic o iubeste.

Oh, totul este atat de trivial! Dar ea e singura care ma face fericit… chiar daca totul se rezuma la asta. Imi place sa o vad langa mine, sa o simt, sa o fac fericita.

E atat de emfatic. Mi-ar fi placut sa fie altfel. Tot ce face ea e apriotic. Fecioara care a devenit amanta perfecta inca din prima noapte.

Voiam sa fiu tandru, sa o iubesc, dar ea cere doar atat.

Sunt dependent de ea, dar nu pot sa ii spun pentru ca atunci nu mi-ar mai oferi noptile,trupul  ei, ar fugi din calea mea, din calea dragostei.

Cand o aud cum povesteste de viata ei, de dezamagirile ei, povestile de iubire in care a pus tot…atat de naiva. Puerila. Acum pare matura si arata ca stie ce vrea.parca ar avea o lista. Imi plac hotararea si ambitia ei…dar din cauza acestei hotarari sunt eu aici, acum. Atat de aproape si totusi…atat de departe. parca intre noi e un zid… atunci cand ma priveste, cand imi dezmiarda intreg corpul, cand ma saruta, cand e toata a mea sunt cel mai fericit, dar imediat are grija sa imi spuna ca trebuie sa plec, ca noaptea aproape a trecut si ca vrea sa se odihneasca. Nu pot sa inteleg de ce face asta, de ce se poarta asa cu mine, de ce e atat de distanta si ii e frica.  Sunt aici pentru ea de atata timp si i-am dovedit ca poate avea incredere in mine, ca poate sa imi spuna orice, sa faca orice.. si sa fie sigura ca nu voi pleca. 

Sa fie chiar atat de oarba ? sa fie atat de aproape dragostea de ea si sa nu isi dea seama sau pur si simplu se preface ca nu stie, ca nu vede in ochii mei cata iubire e, chiar adoratie ?