nimic.

draga i.,

nu am mai vorbit cu tine de mult timp si nici nu voi mai vorbi vreodata, dar vreau sa iti multumesc pentru toate momentele in care mi-ai dat un sfat, m-ai ajutat, m-ai facut sa rad, m-ai ascultat… mie dor de tine..dar in acelasi timp simt si un puternic sentiment de dispret. cateodata ma gandesc la tine, recunosc, la momentele frumoase pe care le-am petrecut impreuna, dar inevitabil imi apar in minte si intamplarile din ultimult timp care m-au facut sa imi schimb radical parerea despre tine.

seara, de obicei, cand ma asez in pat imi apare in minte imaginea ta, zambind…fericita. atunci ma gandesc la noptile petrecute impreuna, la conversatiile la telefon pana dupa miezul noptii, cateodata pana la rasaritul soarelui, la sedintele foto “profesionale” pe care le faceam mereu si la certurile puerile care ne enervau asa de tare. mi se face dor de tine gandindu-ma la astea. dar fara sa vreau imi apare in minte imaginea ta satisfacuta, prefacuta, ironica, pe care nu o pot uita.  ma intreb atunci cum as reactiona daca ai veni in fata usii mele si mi-ai cere sa te iert si sa fie totul ca acum doi ani, de exemplu. nu vreau sa imi imaginez.

ma uimeste cat de repede se pot schimba oamenii si cum ajung sa calce peste orice pentru a-si atinge scopurile. ma uimeste si in acelasi timp ma scarbeste.