strada viitorului. the end.

stau si urmaresc in continu povestea asta de doi ani si nu ma plictisesc de ea. este un fel de “tanar si nelinistit”, dar mult mai frumos.

pana acum, “strada viitorului” era strada care unea drumurile celor doi, insa acum drumurile s-au unit si strada viitorului este cea mai lunga strada, care inconjoara de trei ori pamantul si se opreste intr-un loc fara griji, orasul Iubire.

in fiecare zi am stat aici si i-am urmarit. au fost multe certuri, multe probleme, insa acum lumea lor s-a restrans si este formata din doua persoane. el si ea. lumea asta e minunata! este plina de iubire si vise si este atat de puternica! nimeni nu poate intra in ea. este ca o cetate foarte bine fortificata, pazita de miliarde de luptatori, simbolizati de increderea lor.

viata..mereu este intr-o continua schimbare. totul s-a schimbat, in afara de ei. parca timpul nu-i afecteaza, s-a oprit. sa se fi plictisit cineva? hmm… mi se pare ca e invers. vor sa fie mereu impreuna si pretuiesc totul.

numai imi fac probleme ca s-ar putea intampla ceva in paradisul lor, au invatat ce inseamna iubirea, prietenia si sinceritatea. au invatat tot.

cat despre mine, in incheierea acestei povesti..

fiecare episod il urmaresc alaturi de cineva acum. am un sot, andrei. iubitul meu din liceu.ne-am cunoscut in prima zi din clasa a noua si am avut o relatie lunga, dar din cauza puerilitatii si imaturitatii noastre, nu am putut sa ne pastram sentimentele si s-au pierdut pe drum. acum ceva timp ne-am reintalnit si am hotarat sa ne casatorim, pentru ca ne-am dat seama ca am pierdut foarte mult timp… singura greseala…a fost ca ne-am cunoscut prea devreme. si nu a fost a noastra…

strada viitorului continua,chiar daca a fost transformata in cea mai mare autostrada.

de-acum si pana mor iti dau viata mea,te rog s-o primesti!

numai e nevoie sa iti spun, dar totusi: te iubesc:o3

la multi ani!MULTI

si eu te iubesc:*

numai vreau sa fiu dependenta de tine, sa te las sa te joci cu mine si cu sentimentele mele, sa fiu carpa ta de sters pe jos…

cat urasc momentele astea…ma simt atat de nepuntincioasa. vreau sa ma suni si sa imi spui ca iti pare rau si ca ma iubesti sau…sau sa vii aici si sa ma iei in brate. cata nevoie am de asta… dar pentru tine nu conteaza. nici pentru altcineva.

mi-ar placea sa am un prieten imaginar, ti-am mai spus, sa fie exact ca tine, dar care sa ma iubeasca. atunci as ramane inchisa in camera asta mica si rece si niciodata nu as mai iesi. as fi cea mai fericita.camera s-ar incalzi datorita imbratisarilor tale si saruturilor tale. datorita fericirii mele.

te-as tine in brate si nu ti-as mai da drumul niciodata. am ramane in patul meu mic tot restul vietii, iubindu-ne, uitand de tot ce e in jurul nostru.

dar asta as putea sa fac doar cu prietenul meu imaginar, nu cu tine… si ma intreb cateodata cu ce iti gresesc si ce fac sa merit comportamentul pe care il ai fata de mine.

mai bine cred ca as ramane singura, asa nu as mai fi suparata si nu ar trebui sa suport raspunsurile tale la tot ce fac. si “recunostinta” ta pentru tot ce incerc sa fac SA FII TU FERICIT.

tu nu stii sa iubesti…

banalitatea zilelor de septembrie.

m-am plictisit. am o viata foarte plictisitoare. cautam pe cineva care sa poata sa fie capabil sa inteleaga problemele mele, sa ma asculte acum dar degeaba. nu am gasit. doar blogul asta. e singurul loc in care pot sa spun ce vreau si ce cred fara ca nimeni sa isi spuna parerile prostesti, sfaturile idioate. pana la urma doar simt nevoia sa vorbesc cu cineva, nu cer nimic. adica…sa vorbesc cuiva. dar e greu sa gasesc o persoana care sa ma asculte…acum.

am o viata banala. totul in jurul meu e banal. casa mea, orasul meu, fiecare particica din mine e banala. si asta ma enerveaza foarte tare. ce rost are viata asta plictisitoare? simti ca traiesti degeaba, serios. stau inchisa in casa de o saptamana. defapt nu stau inchisa in casa, dar ma simt ca intr-o cusca, nevoita sa repet mereu aceleasi chestii pe care le fac si le fac si le faci si le faaac si le tot fac.  stau pe facebook toata ziua, ies “in oras”, vin acasa, intru pe facebook si ma culc. din cand in cand mai citesc ceva. ma deprima starea asta din care numai pot sa ies. nici nu vreau sa incepem scoala…ma gandesc cu groaza la chimie si la sport:| si muzica. cele mai mari probleme ale mele:))

as pleca undeva depaaarte si sa o iau de la inceput. sa invat o limba noua, sa cunosc oameni noi, moduri noi de a-ti petrece timpul. vreau sa fiu intr-un oras mare. dar nu in tara asta.

si vreau ca oamenii din jurul meu sa numai fie atat de INDIFERENTI.

aceleasi lucruri mereu, in fiecare minut, ora, zi, an. vreau o schimbare.

august

Reverie care ma cuprindea cand ii simteam trupul balsamic, fervoarea, miscarile lascive erau de nedescris.

Trupul acela, ah…trupul acela peste care dragostea trecuse fara macar sa se opreasca o secunda…acum parca e obosit,intrat in surmenaj. Nu ma iubeste si nici nu m-a iubit vreodata. Face asta doar ca sa uite de ea si de viata ei murdara.

In patul acesta imi inec si eu noptile, multe nopti…anodine. Trupul meu extatic o iubeste.

Oh, totul este atat de trivial! Dar ea e singura care ma face fericit… chiar daca totul se rezuma la asta. Imi place sa o vad langa mine, sa o simt, sa o fac fericita.

E atat de emfatic. Mi-ar fi placut sa fie altfel. Tot ce face ea e apriotic. Fecioara care a devenit amanta perfecta inca din prima noapte.

Voiam sa fiu tandru, sa o iubesc, dar ea cere doar atat.

Sunt dependent de ea, dar nu pot sa ii spun pentru ca atunci nu mi-ar mai oferi noptile,trupul  ei, ar fugi din calea mea, din calea dragostei.

Cand o aud cum povesteste de viata ei, de dezamagirile ei, povestile de iubire in care a pus tot…atat de naiva. Puerila. Acum pare matura si arata ca stie ce vrea.parca ar avea o lista. Imi plac hotararea si ambitia ei…dar din cauza acestei hotarari sunt eu aici, acum. Atat de aproape si totusi…atat de departe. parca intre noi e un zid… atunci cand ma priveste, cand imi dezmiarda intreg corpul, cand ma saruta, cand e toata a mea sunt cel mai fericit, dar imediat are grija sa imi spuna ca trebuie sa plec, ca noaptea aproape a trecut si ca vrea sa se odihneasca. Nu pot sa inteleg de ce face asta, de ce se poarta asa cu mine, de ce e atat de distanta si ii e frica.  Sunt aici pentru ea de atata timp si i-am dovedit ca poate avea incredere in mine, ca poate sa imi spuna orice, sa faca orice.. si sa fie sigura ca nu voi pleca. 

Sa fie chiar atat de oarba ? sa fie atat de aproape dragostea de ea si sa nu isi dea seama sau pur si simplu se preface ca nu stie, ca nu vede in ochii mei cata iubire e, chiar adoratie ?

aici vreau sa fie casa mea

Aici vreau sa fie casa mea! Numai vreau sa ma intorc acolo. E perfect aici. Nu mi-as fi imaginat ca poate sa fie o diferenta asa de mare intre tarile astea doua dar e una imensa, ca de la cer la pamant. Aici vreau sa fie casa mea, aici vreau sa traiesc, sa am o casa si doi copii, sa merg la serviciu, sa am bani sa fac ce vreau.

Mereu ma imaginam intr-o casa ca cele din filmele americane si uite ca acum sunt. Dar mai am o saptamana si plec. Am vazut tot, mi-am dat seama ca « viata cu loui » era adevarata si am trait-o, dar nu vreau sa se termine. M-am dat cu butoiul pe cascada Niagara, am vazut veveritele,  licuricii, sconcsii, m-am plimbat prin parcurile din Montreal, am baut ciocolata calda de la Tim Hortons. Si nu vreau sa se termine. E tarziu si trebuie sa dorm dar nu pot, gandindu-ma ca am fost atat de aproape de America si ca ma intorc in Romania, in oraselul meu minunat, uitat de lume.

Mi-ar fi placut sa ma nasc aici, sa vorbesc si franceza si engleza, sa invat la o scoala draguta cu uniforma si dulapior. sa mananc muulte gogosi cu gaura de care mancau politistii,multe prajiturele si sa ma alerg dupa veverite. sa pot sa ma plimb prin toata lumea… sa pot sa merg la new york de cate ori vreau, sau in orice alt oras din America.

Visul meu american a inceput in momentul in care am pus piciorul in Canada si am simtit  ca e o alta lume. Vreau sa fie asta lumea mea.

Nu pot sa descriu fericirea pe care o simteam cand ma uitam la cascada si langa vedeam podul spre America. Granita… mi-ar fi placut sa pot trece podul ala si sa raman acolo.

Sper ca intr-o zi o sa plec din orasul asta, din tara asta si sa uit de tot, in America.

nimic.

draga i.,

nu am mai vorbit cu tine de mult timp si nici nu voi mai vorbi vreodata, dar vreau sa iti multumesc pentru toate momentele in care mi-ai dat un sfat, m-ai ajutat, m-ai facut sa rad, m-ai ascultat… mie dor de tine..dar in acelasi timp simt si un puternic sentiment de dispret. cateodata ma gandesc la tine, recunosc, la momentele frumoase pe care le-am petrecut impreuna, dar inevitabil imi apar in minte si intamplarile din ultimult timp care m-au facut sa imi schimb radical parerea despre tine.

seara, de obicei, cand ma asez in pat imi apare in minte imaginea ta, zambind…fericita. atunci ma gandesc la noptile petrecute impreuna, la conversatiile la telefon pana dupa miezul noptii, cateodata pana la rasaritul soarelui, la sedintele foto “profesionale” pe care le faceam mereu si la certurile puerile care ne enervau asa de tare. mi se face dor de tine gandindu-ma la astea. dar fara sa vreau imi apare in minte imaginea ta satisfacuta, prefacuta, ironica, pe care nu o pot uita.  ma intreb atunci cum as reactiona daca ai veni in fata usii mele si mi-ai cere sa te iert si sa fie totul ca acum doi ani, de exemplu. nu vreau sa imi imaginez.

ma uimeste cat de repede se pot schimba oamenii si cum ajung sa calce peste orice pentru a-si atinge scopurile. ma uimeste si in acelasi timp ma scarbeste.

scrisoare de dragoste

te iubesc! si mereu va fi asa. tu pentru mine esti tot ce am nevoie. imi doresc sa fiu acum in bratele tale vanjoase, sa ma saruti, sa ma strangi tare la piept si in ochii tai sa vad intelegerea, iubirea, sinceritatea, prieteniea de care am nevoie. vreau sa ma pierd din nou in ochii tai si sa nu-mi mai dau seama ce repede trece timpul.vreau sa simt ca s-a oprit special pentru noi, ca intreaga natura conspira la indeplinirea fericirii noastre. sa ne tinem de mana ca doi copii avizi dupa dragoste. sa fim indragostiti de dragoste. vreau sa dorm din nou in bratele tale, sa iti simt respiratia si intregul corp cum freamata, lipit de corpul meu. sa fii cald, usor stanjenit, dar sa adormi fericit.amandoi sa adormim fericiti. sa ma trezesc si sa iti vad zambetul cordial. sa mi se inunde sufletul de fericire trezindu-ma langa tine. fericirea si iubirea noastra incomensurabila sa uimeasca marii romancieri, care nu ar putea sa astearna pe hartie simtamintele noastre. sa nu fie capabili sa le inteleaga.

pentru mine tu vei fi pururi barbatul ideal, visat si dorit. niciodata, absolut nimeni nu te va putea inlocui. iubirea noastra infantila nu va putea fi ajunsa de alta. tot ce am trait impreuna nu poate fi uitat…sau retrait. viata noastra este perfecta impreuna.

tu m-ai invatat cum sa iubesc un barbat toata viata, tu m-ai invatat ce e fericirea si iubirea, tu ma vei invata sa te iubesc din nou si din nou toata viata. din ce in ce mai mult.

18 luni.1 an si 6 luni.

la multi ani! sper sa ramanem asa mereu, cum suntem azi si timpul sa nu ne schimbe.niciodata nu a fost mai bine.tu vei fi mereu in inima mea.

12.06/03:46

Si timpul trece asa de repede, totul se schimba. Numai noi doi ramanem aceeasi, neschimbati. prietenii s-au schimbat, s-au construit case noi,magazine noi, mi-am schimbat mobila…totul s-a schimbat; numai noi am ramas aceeasi…impreuna mereu.
De ce totul in jurul nostru se misca atat de repede si toti vor sa avanseze in vreun fel, sa-si cumpere un calculator mai bun,un aparat foto mai bun, un televizor 3D sau sa isi faca o amanta pentru ca deja de sotia lor s-au plictisit?
Eu vreau sa raman mereu cu tine, aici, in patul meu cald si primitor, in camera asta mica, langa trupul tau plapand. Asa simt ca vreau sa imi petrec toata viata. Fiecare moment sa-l traiesc langa tine, cand sunt suparata sa ma uit in ochii tai plini de iubire si sa zambesc, cand simt ca nu pot sa fac ceva sa imi spui ca esti langa mine si ca voi reusi, sa ma strangi in brate si sa simt ca toata bucuria si iubirea din lume mi-au fost date mie.
Dar…peste cativa ani voi mai simti la fel? “oamenii strica fiecare clipa de romantism prin incercarea de a o face sa dureze pentru totdeauna.” Mi-e teama ca intr-o zi nu o sa mai fii in viata mea. Ca o sa fac ceva si nu ma vei ierta… sau ca nu o sa ma mai iubesti si vei cauta fericirea in alta parte, in alta casa. Sau se va intampla ceva si nu te voi mai putea vedea. Ai face un accident, de exemplu, sau te-ai muta in alta tara.
Nu stiu ce as face fara tine. Tu esti ca o axa a lumii in viata mea. Fara tine as fi pierduta, distrusa. Poate mi-ar lua ani intregi sa imi recapat echilibrul si sa imi continui viata. Chiar si asa o parte din mine nu ar mai fi si nu as putea niciodata sa umplu golul.
De asta mi-e frica. Asta e cel mai rau lucru care se va putea intampla odata. Si ma gandesc din cand in cand la noi doi, batrani, intr-o casuta frumoasa,tu stand pe fotoliul tau cu o pipa in gura, si eu crosetand ciorapi pentru nepoti pe un balansoar. Ma gandesc daca as mai putea trai fara tine atunci… daca ai muri,rapus de batranete. Nici nu cred ca ar mai avea vreun sens viata mea, traind singura, fara barbatul care mi-a infrumusetat zilele atatia ani.
Cand ai plecat acum cateva ore mi-am dat seama ca s-ar putea sa numai te vad niciodata. Ca pana ai ajunge acasa ar putea sa fie un cutremur si ai putea muri, sau un accident. Stiu ca sunt paranoica, dar din cand in cand ma mai gandesc si la asta.
Mi-ar placea sa imi pot exprima sentimentele mai bine, mai clar. Sa intelegi exact ce simt. Dar nu pot. Sunt prea multe si nu se pot explica prin cuvinte. Trebuie sa te uiti atent in ochii mei si iti vei da seama. Asa vei intelege cel mai bine. Ai rabdare.
Am nevoie de tine…

vreau sa traiesc

Diminetile astea de vara…in care ma trezesc si soarele imi bate cu atata candoare in geam si intra in casa cu sfiala…in care pasarile se aud cantand si mirosul de cafea inunda casa… parca si uiti ca in douazeci de minute trebuie sa fii la scoala.
Ma asez la masa si vad cum toti in jurul meu mananca si au o voracitate nemaiintalnita. Pana si pestii asteapta ceva de mancare. Si papagalul mananca odata cu noi. Dimineti banale.
mi-ar placea de exemplu sa ma trezesc undeva la mare, intr-un pat cu cearsafuri albe si sa miroasa a vanilie . Sau intr-un oras cum ar fi New York-ul, la ultimul etaj al unui bloc foooarte inalt. Sa deschid geamul si sa vad ca tot orasul este la picioarele mele.
Oricum, oriunde as fi, totul ar fi perfect daca m-as trezi in bratele unei personae dragute si iubitoare care sa-mi spuna “buna dimineata!” si sa ma sarute lung.si sa imi doresc sa ramanem asa toata ziua. Sa ma trezesc fericita,constienta de ce o sa gasesc langa mine, mereu.
Deocamdata sunt in patul meu banal, la etajul trei al unui bloc banal, dintr-un oras mai mult decat banal. Si nu imi zice nimeni “buna dimineata!” ,macar printr-un mesaj.
Sunt neinsemnata. Dar nu conteaza. Insemn ceva pentru mine:d.pana la urma ce as putea sa schimb? Nu as putea sa ma mut singura in alta lume. Nici acolo nu as avea siguranta ca e exact ca in visele mele. E bine si aici… nu va fi perfect niciodata.singura mea nemultumire e ca viata e prea scurta si eu nu fac nimic decat sa dorm si sa stau la calculator. A mai trecut o zi fara sa fac nimic, a mai trecut un an. Au trecut 15 ani si 9 luni degeaba. Si in fiecare dimineta ma trezesc obosita, de parca as munci prea mult.
Cand aveam 8-9 ani ma gandeam ca atunci cand o sa ajung la liceu o sa fiu foooarte mare si o sa am un program foarte incarcat. Acum ma gandesc la faptul ca poate, poate peste vreo 10 ani o sa am un program incarcat. Parca e mai bine sa stai in pat si sa scrii un post pentru blogul tau decat sa fii pe afara. Te mananca si tantarii…
Maine la 8 trebuie sa fiu la scoala. Numai cand imi aduc aminte de asta ma apuca plansul. Mi-ar placea sa raman in casa si sa citesc o carte draguta sau sa ma uit la un film.sau sa dorm…

primavara incepe cu tine(strada viitorului 6)

« sufletul nu ti-l da decat cui isi da sufletul lui, altfel ramai fara nimic! »

E sfarsitul primaverii. E deja mai. Ploua intruna, de trei zile incoace. O vreme urata. Nici nu ploua, nici nu e soare. E soare cu ploaie. Ma uit printre picaturile ploii la ei, cum stau pe banca, desi sunt uzi din cap pana in picioare. Vorbesc, rad, se tin in brate, sunt fericiti. Nu ii intereseaza vremea sau ce se intampla pe langa ei. Conteaza ca in acel moment sunt impreuna, unul in bratele celuilalt, fericiti. Traiesc din plin acel moment, de parca ar fi ultimul. Intamplarile din ultimul timp i-au facut sa fie asa. I-au maturizat mult. Nu i-am mai vazut certandu-se de cateva luni. In fiecare zi sunt pe banca asta. Si imi pare ataat de bine ! Parca era pustiu fara ei. Acum totul a prins alt sens. Si pentru ei, dar si pentru mine. Pot spune ca sunt fericita din nou. Viata mea are din nou un scop : acela de a vedea cum se termina acest film. Defapt nuu ! acela de a vedea cum decurge acest film. Nu vreau sa se termine vreodata. E prea frumos ca sa se poata termina. Beatitudinea care m-a cuprins nu vreau sa se sfarseasca.
Vreau sa vina vara si sa-i gasesc dimineata pe banca, la fel ca anul trecut. ea in tenesii ei mov, tricoul aruncat neglijent si parul roscovan cazandu-i pe umeri ca niste matase, el in conversii negrii si tricoul verde, dormind in bratele ei protectoare. Sa ii vad si sa-mi apara un zambet discret pe buze.
Sa o stiu din nou fericita, crezand cu naivitate, ca el va fi mereu doar al ei, ca dragostea lor va fi vesnica. Sa-l stranga in brate si sa-i apara lacrimi in ochi. Sa-i spuna ca il iubeste si ca el e singurul lucru de care are nevoie. Sa-i spuna cat de fericita e, si el sa o sarute cu multa candoare pe frunte.
Nu este ceva neverosimil ce spun. Este foarte probabil si sper sa se intample asa. M-am inselat si prima data cand i-am vazut si numai vreau sa fac asta din nou. Am invatat ca orice e posibil daca vrei si crezi in visele tale,daca lupti pana la sfarsit pentru ce iti doresti. poti trece peste orice daca stii exact unde vrei sa ajungi si drumul pe care sa mergi. Ei stiu toate astea. Au avut timp sa isi planuiasca fiecare pas de acum inainte. Si unul langa altul va fi imposibil sa greseasca. « nu e munte sa nu-l poata urca atunci cand se tine strans de mana ta ». vor avea o viata perfecta, nu ca mine.
Cat de rau imi pare ca nu am avut curajul pe care il au ei. Poate as fi avut o familie acum si un sot dragut si iubitor cum va fi el. Un sot care sa aiba grija de mine si in ochii caruia sa ma pierd asa cum face ea. Intr-un fel sunt chiar geloasa. Ea are parte de iubirea si protectia de care eu nu am avut parte niciodata pana acum.
Cum va fi peste 20 ani ? Vor fi tot impreuna sau nu se vor mai cunoaste, nu vor mai vorbi si va uita unul de altul ? Fiecare va avea familia lui ? Se vor mai saluta daca se intalnesc pe strada ? Isi vor aminti macar cateodata unul de celalalt ? Atatea intrebari la care nu voi gasi raspunsul… Vreau doar sa ramana cum sunt acum. Vreau ca timpul sa se opreasca. Vreau sa tina cu ei.

Sunt 1000 de ganduri ce ma duc la tine mereu
Fara tine, e pustiu in sufletul meu
Si simt ca ma sting, as vrea sa te ating
Sa te simt langa inima mea
Astept acea zi cand iti vei aminti
Ca sunt singura dragostea a ta.

“imi dau seama ca in afara de lumea voastra numai exista alta lume. si ce bine-i asa! daca puteti, niciodata sa nu iesiti din ea.asta-i adevarata dragoste”

spune-mi! cum poti sa vii sa te mai uiti in ochii mei dupa ce faci asa? cu atata nonsalanta si candoare… am facut si eu o gramada de chestii dar nu se compara cu ce faci tu. sunt o victima in toata povestea asta:)). “m-am obisnuit sa ador o iubire care m-a ucis”. nici numai incep cu amenintari, numai ma victimizez, nu spun ca nu ma intereseaza.cum poate sa nu te intereseze o relatie de un an jumate?poti sa o arunci asa, de parca nici nu ar fi existat? daca m-as purta cum te porti tu sunt sigura ca nu ti-ar placea, dar numai fac nimic in privinta asta pentru ca sunt sigura ca intr-o zi tie o sa ti se intample ce mi se intampla mie acum cu tine. nici macar ca-mi pare rau… m-am obisnuit cu situatia. numai ma alarmez degeaba. nu am taria sa pun capat aici.numai ma complic. a fost frumos o vreme. cu tine nu cred ca o sa mai fie vreodata frumos. dar o sa mai fie cu altcineva.peste multa vreme. o sa iti fiu mereu recunoscatoare pentru felul in care te-ai purtat atata vreme, pentru tonul cordial pe care il aveai cand vorbeai cu mine, afectiunea, ochii plini de iubire, primele “strada viitorului”, mesajele in care imi ziceai “noapte buna”.mi-e dor.si…mi-ar placea sa citesti asta.

esti dragostea mea, esti viata mea, esti aerul pe care il respir

tu pentru mine numai insemni demult nimic. si ar trebui sa te obisnuiesti cu asta. mie scarba cand te vad asa.vreau sa dispari din viata mea! numai am nevoie de tine acum. numai vad in ochii tai decat minciuni, interese si mila. mila pentru ce?crezi ca as reactiona urat daca tu ai fi cel care se desparte de mine? in niciun caz. chiar m-as bucura nespus. as fi ataat de singura si ataat de fericita!
nu ti-as duce dorul mai mult de o luna. nu eu sunt victima aici, chiar daca de multe ori asa am vrut sa para. nu esti nici primul si nici ultimul din viata mea. de ce sa plang dupa tine cand pentru tine numai exist demult? numai vreau sa mai aud inca o promisiune facuta de tine sau vreun plan de viitor impreuna. tot ce ai spus s-a dovedit a fi o minciuna.
numaaai. schimbarile tale de la o zi la alta ma obosesc, plictisesc si enerveaza. nu sunt papusa ta sa faci ce vrei cu mine.
iti aduci aminte de cate ori ti-am spus ca intr-o dimineata nu o sa ma mai gasesti?
uite! deja ai stricat totul si ai pierdut totul. ramai cu ei daca asta ai ales.
si nu spune de mine ca sunt irationala, posesiva, geloasa sau nebuna pentru ca stii ca nu e adevarat. sunt realista. si oricine ar fi fost in locul meu nu ar fi suportat toate astea.
poti sa rupi si pozele, numai inseamna nimic acum.

hamster

sfarsit.

nicio lege nu poate sa ne lege.

ploua pe strada viitorului(strada viitorului 5)

nu prea-i mai vad pe aici. stau ore intregi la geam, dar ei numai sunt.doar rar.m-am obisnuit.cu timpul nici nu o sa mai vina pe aici. vin rar, odata la cateva zile stau putin si nici numai se simt asa bine, ca altadata. e de vina vremea? nuuu, in niciun caz. de cateva luni e la fel. cateva mai multe luni. nicio schimbare. se vede ca numai se simt asa de bine unul langa altul, dar inca se mai iubesc…sau de dragul vremilor demult apuse? oricum nimic numai e la fel. numai sunt fericiti, la fel de protectori si la fel de apropiati. au distrus iubirea pas cu pas.
amandoi se resemneaza cu ideea ca doar o minune ar face sa fie totul ca la inceput, aceeasi dragoste care parea inepuizabila(au consumat un gram de iubire si mai au o tona), aceleasi saruturi pline de patos,aceleasi imbratisari calde,inofensive, pline de iubire, aceeasi voluptate. cred ca amandoi vor asta, din nou. macar o secunda sa simta iubirea care le inunda sufletele atunci, demult, dar ei numai pot sa faca nimic in privinta asta… au obosit.
a trecut mult, dar poate…se va remedia situatia. poate primavara asta ii va face sa isi aduca aminte cat de frumos era, si sa faca ceva ca totul sa fie bine intr-un final.
acum trebuie sa se schimbe ceva, oricum. exista doar doua posibilitati. ori nu vor mai veni aici si vor incerca sa dea uitarii ultimii doi ani, care le-au pricinuit atata durere, dar si placere, atata “durere de placere”, sau vor realiza ca trebuie sa ramana impreuna, ca doar asa ar fi fericiti.
sper sa se impace, sa reapara sentimentele care altadata imi umpleau sufletul de bucurie si care pe ei ii faceau atat de atenti,grijulii si fericiti.
sufletul meu este avid dupa imaginea celor doi, aici, pe banca aceasta, care a fost atata timp martorul tacut al trairilor lor, alaturi de mine…

in fond,doar imagina unei iubiri juvenile. atat. nici prima, nici ultima.

pentru ei ceva unic, o poveste de nedescris, plina de patos, dorinte si reprimari, pentru mine o poveste frumoasa, care sper nu se termine acum.

de maine

m-am hotarat sa schimb ceva.vreau sa fie altfel viata mea de maine, sa numai fii tu in ea. dar vai, cat de dragut suna. parca e imposibil. chiar e imposibil?
e dragoste sau e dependenta?
sincer, eu cred ca la tine e problema. numai e demult dragoste, doar dependeta. dracu, trebuie sa ai si tu pe cineva de rezerva, la care sa vii sa te plangi cand ti se intampla ceva sau cand vrei ceva. toata lumea are pe cate cineva,tu de ce nu ai avea? toata viata ai avut langa tine o persoana care a acceptat orice, ti-a suportat orice capriciu, a fost langa tine mereu, chiar daca tu nu erai langa ea. cel mai rau e faptul ca nu apreciezi, nu vrei sa apreciezi tot ce a facut pentru tine, toate noptile in care te asculta, toate zilele in care iesea la ce ora voiai tu, doar cand voiai tu, cand incerca sa te ajute la cea mai mica problema.dar tu ce ai facut? ai spus vreodata “multumesc”? ai fost vreodata recunoscator? nuuu.tie ti se cuvine totul, bineinteles.
“Am stat langa tine si ti-am ascultat fiecare suparare, fiecare nedreptate pe care ti-o facea cineva, te-am ajutat mereu cand ai avut nevoie, am fost mereu langa tine, dispusa sa te ajut, cu telefonul sub perna sa pot sa iti raspund si cand dormeam. Am facut tot ce am putut, chiar daca de multe ori nu a iesit totul asa cum trebuia.
Am facut ce am facut din doua motive. primul este ca…voiam sa te vad fericit. nu imi placea sa te vad suparat, necajit. al doilea era pentru ca voiam sa cred ca atunci cand o sa am si eu probleme sau cand o sa am nevoie de ajutor tu vei fi langa mine, sa ai grija…dar tu ai plecat.ai fugit.dupa, cand ai mai dat peste vreo problema, te-ai intors. mai repede decat ma asteptam.”
daca maine as muri, ai regreta ceva?
din momentul in care o sa public acest post ma voi purta cu tine exact cum te porti tu cu mine acum.
asa ca nu te astepta la ceva foarte dragut. daca tu vrei sa ne purtam asa iti respect deciziile. dar decat asa nu e mai bine sa numai ne purtam in niciun fel?tu mf, eu pedagogic. tu matematica, eu romana.tu stai si inveti, eu nu sunt obligata sa stau sa invat si eu.

l`amour n`est jamais plus fort que quand il sent qu`il va a ce qui le fera souffrir.

asa e si cu mine, asa e si cu tine. degeaba ne ascundem, degeaba ne ferim…

nu ma vrei azi

nu ma vrei azi? nu ma vrei azi!
asa e mereu. ai o jucarie pe care o vor altii, dar dupa o vreme te plictisesti de ea si vrei ceva mai mult, vrei una mai noua, una mai mare sau…una diferita. pe cea veche incerci sa o arunci cu prima ocazie… poate ai avut noroc si jucaria aceea ai primit-o, dar pentru cea pe care o vrei trebuie sa mai astepti. si te multumesti cu cea veche o vreme… pana iti dai seama ca e mai bine deloc, decat cu jucaria aia veche si urata si plictisitoare. asa e mereu, nu numai cu jucariile. si cu oamenii e la fel.
poti sa te plictisesti de cineva si sa incerci sa scapi de el, sau poti pur si simplu sa vrei mai mult. mai mult, mai mult, cel mai mult. incerci sa atingi perfectiunea. o relatie perfecta. dar daca persoana respectiva nu vrea, ce faci? accepti situatia, numai ai nicio alta solutie. te resemnezi.
mergi pe strada privind oamenii fericiti, tinerii tinandu-se de mana, copiii jucandu-se, si te gandesti ca…tu trebuie sa astepti o zi, doua,trei pana o sa fie dornica acea persoana sa stea putin cu tine, sa iti arate ca nu te-a uitat chiar de tot. ocupi o bucatica neinsemnata din timpul ei, se gandeste din cand in cand la tine, pe cand la tine e complet diferit. tu te gandesti mereu la ea, vrei mereu sa fii cu ea. te trezesti noaptea si vezi patul gol si incepi sa plangi privind la telefon, dandu-ti seama ca a uitat sa iti zica “noapte buna!” sau ” la multi ani!” cand sarbatoreai ceva, ocupandu-si timpul cu alte persoane sau lucruri, te gandesti cat de bine ar fi sa adormi in bratele ei si sa uiti de orice problema. esti neinsemnat pentru ea. neinsemnat. ei bine, poate doar putin se gandeste la tine si in unele seri iti zice “noapte buna”. probabil nu realizeaza ca ar trebui sa aiba grija de tine si ca altcineva poate s-ar purta mai frumos cu tine sau ti-ar acorda mai multa importanta. cica nu realizezi ce ai pana nu pierzi…
tu…te consolezi cu ideea o vreme ca e mai bine putin decat deloc,mintindu-te ca ” va fi mai bine”, dar intr-un final iti dai seama ca nu ai de ce sa faci compromisuri pentru cineva pe care nu il intereseaza de tine. de ce sa nu fii si tu ca ea? de ce sa nu stai linistit si sa astepti sa iti cada la picioare? parca e mai bine asa. sa vezi cum ar face orice pentru tine, cum ar accepta orice,chiar daca nu ar fi de acord, sa o vezi nelinistita, cu ochii plini de lacrimi, obosita, disperata… sa o vezi si sa incepi sa razi, sa nu te atinga deloc. exact cum iti face ea acum.asa, ar invata sa pretuiasca ce are pentru ca in momentul asta tu nu vrei nimic altceva decat sa iti raspunda la lucrurile pe care le faci, sa nu ramana indiferenta. nu ii ceri imposibilul.
accepti cat accepti comportamentul asta, dar pana la urma ajungi sa reactionezi cumva, sa iti dai seama ca nu ajungi nicaieri daca stai si astepti.trebuie sa gasesti o solutie, nu poti ramane asa. si o sa o gasesti.

si eu te iubesc!

al.an.na.pa.

o intamplare la care nu mi-a fost dat sa asist de prea multe ori, acum cateva zile( multi din prietenii in care am crezut repede si ieftin m-au vandut), m-a pus pe ganduri.
am avut vreodata pe cineva care sa ramana cu mine pana la capat, orice s-ar intampla? am?! voi avea?!
nuuu.
interesul, minciuna, prefacatoria. asta te defineste. si mie scarba cand te vad acum, cu amabilitatea ta debordanta, incercand sa creezi o conversatie de cinci minute, in amintirea timpului de mult trecut. ar trebui sa stii ca numai sunt la fel ca atunci cand vorbeam ore intregi cu tine la telefon, noaptea, plangeam amandoua, ne spuneam una alteia ca o sa trecem peste asta. nici asta numai cred ca e adevarata… nimic din ce ai facut tu nu a fost adevarat.toata lumea stie ca te prefaci bine. ar trebui sa te faci actrita. nu cred ca ar fi greu deloc pentru tine, ai asta in sange.
m-am schimbat mult, numai tanjesc dupa nimic ce tine de tine, de noi..noi 4.
nu am tanjit niciodata, din momentul in care ai luat decizia sa ma lasi singura, fara sa fi facut nimic, ca pe o carpa pe care ai aruncat-o dupa ce ti-ai facut treaba cu ea, ca o pereche de pantofi care ti-au ramas mici. am mai avut momente in care imi aduceam aminte de noi si ma gandeam cum am fost si cum am ajuns, doar.
stiu doar ca intr-un final ar fi fost totul bine, am fi trecut toate peste si am fi ramas prin scari, cu sticla de votca si cu tigarile, am fi plans la telefon intr-o conferinta, am fi facut cercei si am fi fost fericite pana la adanci batraneti.
stii, ai multi prieteni dar defapt nu ai niciunul.
p.s.:postul asta nu are poza, pentru ca nu am facut ieri una.

ultimul post despre asta. deja am scris destule